Conceptul de grup vulnerabil/ Categorii de grupuri vulnerabile
Potrivit Legii nr. 219/2015[1], grupul vulnerabil desemnează acele persoane sau familii care sunt în risc de a-şi pierde capacitatea de satisfacere a nevoilor zilnice de trai din cauza unor situații de boală, dizabilitate, sărăcie, dependență de droguri sau de alcool ori a altor situații care conduc la vulnerabilitate economică şi socială.
Dincolo de această definiție generală, legea enumeră o serie de categorii de grupuri vulnerabile, cărora le este aplicabilă și legislația specifică (a se vedea tabelul de mai jos).
Pentru a putea beneficia de facilitățile legale acordate întreprinderilor sociale care angajează persoane aparținând grupurilor vulnerabile (întreprinderi sociale de inserție), apartenenţa la grupul vulnerabil trebuie dovedită prin documente corespunzătoare, astfel:
Atenție: În interpretarea cerințelor legale de mai sus, orice altă persoană aflată în situaţie de risc de a-şi pierde capacitatea de satisfacere a nevoilor zilnice de trai, (pct. 6 din tabelul de mai sus), indiferent de cauza care a condus la aceasta situatie (boala, dizabilitate, dependenta de alcool, etc) trebuie certificată ca aparţinând categoriei de grup vulnerabil prin anchetă socială, efectuată de către serviciul public de asistenţă socială în a cărui rază teritorială se află persoana respectivă (primăria comunei/DGASPC).
Pentru categoriile 1-5 din tabelul de mai sus, nu este necesara efectuarea unei anchete sociale ci doar prezentarea documentelor doveditoare, enumerate de asemenea in tabelul de mai sus.
Recomandare: Antreprenorii care doresc să identifice persoane aparţinând grupurilor vulnerabile, în vederea recrutării si angajarii, pot contacta următoarele instituţii:
- DGASPC sau Serviciul public de asistenţă socială în a cărui rază teritorială se află sediul întreprinderii sociale de inserţie
- Agenția județeana pentru plăti şi inspecție socială
- Comisia pentru protecţia copilului din cadrul Consiliului județean
- AJOFM – Baza de date indemnizații șomaj/ persoane aflate în căutarea unui loc de muncă
- AJOFM – Compartimentul de Economie Socială/ consultarea planului județean de inserţie socio-profesională
- ONG locale furnizoare de servicii sociale
Nu în ultimul rând, trebuie stiut că întreprinderile sociale de inserție au obligația de a asigura măsuri de acompaniament pentru angajații care aparțin grupurilor vulnerabile, pentru a încuraja inserția profesională şi socială a acestora. Măsurile pot consta în adaptarea sau accesibilizarea locului de muncă în funcție de nevoile persoanelor, informarea, consilierea, facilitarea accesului la pregătire profesională, etc.
Legislație
Legea nr. 219/2015 privind economia socială
Legea nr. 292 din 20 decembrie 2011 a asistenţei sociale
Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare.
Legea nr. 277/2010 privind alocația pentru susţinerea familiei, republicată, cu modificările şi completările ulterioare
Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 219/2015 privind economia socială, aprobate prin H.G. nr. 585/2016
Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, cu modificările şi completările ulterioare.
[1]Art. 6 alin. (1) lit. h) din Legea 219/2015 coroborat cu art. 6 lit. p) din Legea asistenţei sociale nr. 292/2011.